Executare silita

 

In faza judecatii primeaza aspectul de protectie, iar in faza executarii silite domina aspectul de constrangere.

Executarea silita intervine numai in masura in care debitorul nu executa voluntar obligatia inscrisa in titlul executoriu – obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie. Daca debitorul nu executa de bunavoie obligatia, aceasta se va aduce la indeplinire prin executare silita, care incepe odata cu sesizarea organului de executare.

Veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executarii silite daca sunt urmaribile si numai in masura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor.

Pentru ca un creditor sa poata declansa executarea silita este necesar sa fie indeplinite mai multe conditii: sa aiba titlu executoriu; creanta sa fie certa, lichida si exigibila; sa formuleze cererea de executare in termenul de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita; instanta de executare sa incuviinteze executarea silita; sa se faca o instiintare prealabila a debitorului; sa nu existe impedimente la efectuarea executarii. Titlurile executorii sunt actele intocmite potrivit leii de organele competente si care pot servi la pornirea executarii silite si la realizarea, pe aceasta cale, a drepturilor recunoscute prin acele acte. Executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu.

Ca si in cazul judecatii, executarea silita nu se declanseaza, de regula, din oficiu, ci este necesara sesizarea celui interesat. Creditorul trebuie sa se adreseze personal sau prin reprezentant legal ori conventional, la biroul executorului judecatoresc competent ori se transmite acestuia prin posta sau curier. La cerere se vor atasa titlul executoriu si, dupa caz, dovada achitarii taxelor de timbru. De indata ce primeste cererea de executare, executorul judecatoresc, prin incheiere, va dispune inregistrarea cererii si deschiderea dosarului de executare sau, dupa caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare. Incheierea se comunica creditorului si, daca s-a refuzat deschiderea procedurii de executare, acesta se poate plange in termen de 15 zile la instanta de executare. 

Este necesar sa nu existe imprejurari care sa impedice efectuarea executarii silite. Daca a intervenit prescriptia, s-a acordat un termen de plata sau creditorul nu a dat cautiunea in cazul hotararilor cu executare provitorie, executarea nu poate fi pornita. Pe de alta parte, exista situatii in care executarea a fost pornita, dar cursul ei firesc este influentat de imprejurari care temporizeaza sau chiar o sting inainte ca debitorul sa-si satisfaca obligatia: existenta proprietatii comune, amanarea executarii, suspendarea executarii silite, perimarea executarii silite etc.

De asemenea, cand creditorul urmareste in acelasi timp mai multe bunuri mobile sau imobile a caror valoare este vadit excesiva in raport cu creanta ce urmeaza a fi satisfacuta, instanta de executare, la cererea debitorului si dupa citarea creditorului, poate sa restranga executarea la anumite bunuri.

Partile, care se numesc in aceasta faza creditor si debitor, au aceleasi drepturi si obligatii ca si in faza judecatii, dar si unele specifice. Astfel, creditorul are dreptul de a porni sau nu executare asilita ori de a renunta la exectarea silita inceputa si de a alege forma de executare sau debitorul pe care-l urmareste, in cazul obligatiilor solidare, dar si obligatia de a acorda executorului judecatoresc, la cererea acestuia, sprijinul efectiv si sa avanseze cheltuielile necesare indeplinirii actelor de executare.

Calitatea de creditor sau debitor se poate transmite oricand in cursul executarii silite, in conditiile legii. La urmarirea pornita de un creditor, orice creditor al debitorului poate poate interveni in procedura de executare silita aflata in curs pana la data fixarii de catre executor a termenului pentru valorificarea bunurilor urmaribile, iar dupa depunerea sumelor realizate din urmarire, poate sa participe la distribuirea acestora.

Valorificarea bunurilor. Ca regula, bunurile se valorifica amiabil. Daca s-a ajuns la vanzarea prin licitatie, pretul va fi stabilit de executor singur sau de un exert. Executorul va stabili, prin incheiere, ziua, precum si locul licitatiei si termenul. Executorul va anunta creditorul, debitorul, tertul detinator si pe orice persoana care are un drept in legatura cu bunurile, cu cel putin 48 de ore inainte de termenul fixat pentru vanzare si va afisa anunturi si publicatii de vanzare cu cel putin 5 zile inainte, in locurile si in conditiile prevazute de lege. In cazul in care bunul sechestrat nu s-a putut vinde, orice creditor care, potrivit legii, putea cere executarea silita, il poate prelua in contul creantei sale la pretul stabilit in publicatiile sau anunturile de vanzare pentru ultimul termen de licitatie. Bunurile sechestrate care nu au putut fi valorificate raman indisponibilizate cel mult un an de la data aplicarii sechestrului, timp in care executorul poate incerca din nou valorificarea acestor bunuri. Daca nici dupa expirarea termenului bunurile nu pot fi valorificate, iar creditorul refuza sa le preia in contul creantei, ele se restituie din oficiu debitorului.

Instanta judecatoreasca participa si ea in aceasta faza, competenta revenind judecatoriei in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea.

Astfel, este necesar ca un expert sa analizeze situatia juridica, iar apoi sa decida concret strategia utilizata. Echipa noastra are o retea nationala de executori judecatoresti, asigurand cu celeritate desfasurarea procedurilor.

 

SUNA ACUM